Sevastopol – Zatoka, Ucraina

Ștefan Cândea
In Crimeea am inregistrat zece mii de kilometri de cand am iesit din Romania. Am sarbatorit prompt, dupa obiceiul localnicilor, cu icre si vodca de la congelator. A doua zi ne-am pus la drum catre extremitatea vestica a peninsulei. In loc de reclame, soselele sunt impanzite de afise cu figura proaspatului presedinte Ianucovici, care tocmai si-a serbat ziua undeva langa Yalta. Sevastopol este un oras sub administrare speciala, direct de la Kiev, cu un guvernator numit. Dar restul peninsulei Crimeea are statut de republica autonoma si este guvernata de un parlament local – pro-rus, la fel ca presedintele Ianucovici.

Ne-am indreptat catre Evpatoria, in ideea ca ne vom opri la Popovka, locul unde se desfasoara festivalul de muzica electronica kaZantip – un “woodstock al estului” dupa cum se autopromoveaza. Este prea devreme insa. Toata lumea se pregateste pentru venirea petrecaretilor, se asteapta peste 150 de mii, dar actiunea se petrece in august abia. Vara asta kaZantip serbeaza 18 ani de cand exista ca festival. Noi am ajuns prea devreme, asa ca ne hotaram sa navigam mai departe, catre un alt punct care atrage o masa de turisti de alt gen: Zatoka.

Zatoka (fosta Bugaz) este situata la sud de Odesa, intre limanul format de Nistru si revarsarea ralului in Marea Neagra. Localitatea este o lunga limba de pamant pe care se inghesuie o statiune aglomerata. Este alterativa mai ieftina a plajelor din Crimeea, destinatie principala pentru turistii moldoveni, inca din perioada interbelica si mai ales din perioada sovietica. Atmosfera sovietica s-a pastrat pana in maduva complexurilor de la malul marii. O aglomerare pestrita de containere, garaje, bungalow-uri si casute de lemn se raspandesc printre complexuri serioase, foste sanatorii cu cantine care adapostesc sute de oameni. Nu numai cantinele amintesc de comunism, dar si sistemul de plata si prestari servicii. Plata se face toata in avans, la o casierie, ca sa nu poti aduce in discutie calitatea serviciilor. In fiecare zi pica lumina si apa de mai multe ori, in toata statiunea. Sunt momente in care multimea de angajati, care stau ciorchine pe coridoare si in curte, dispare fara urma. La fel fac si ingrijitoarele coridorului unde ne-am cazat noi, care ne-au dat pe inventar cu semnatura cele doua prosoape, canile, pernele si fata de masa de plastic. Insa apar prompt cand trebuie verificata plecarea noastra. Un bilet ca de liberare din penitenciar trebuie semnat de patru persoane diferite si e verificat de trei puncte de control ca sa pot scoate masina din parcare. Altfel veselie, tantari si o multime de turisti blonzi si rosii ca racii.

O atractie la fel de populara este Primorsk (fosta Budachi), destinatie preferata pentru turistii moldoveni sau ucraineni cu buget foarte scazut. Este la cateva zeci de kilometri la sud de Zatoka. Afise cu oferte de cazare ieftina impanzesc stalpii si copacii in Chisinau, de unde vin cei mai multi clienti. Ambele statiuni sunt strabatute de autobuze care fac legatura directa cu principalele orase din Republica Moldova. In Primorsk, printre masinile cu numar de Moldova isi fac aparitia si masini romanesti, de la Galati.