In Crimeea am inregistrat zece mii de kilometri de cand am iesit din Romania. Am sarbatorit prompt, dupa obiceiul localnicilor, cu icre si vodca de la congelator. A doua zi ne-am pus la drum catre extremitatea vestica a peninsulei. In loc de reclame, soselele sunt impanzite de afise cu figura proaspatului presedinte Ianucovici, care tocmai si-a serbat ziua undeva langa Yalta. Sevastopol este un oras sub administrare speciala, direct de la Kiev, cu un guvernator numit. Dar restul peninsulei Crimeea are statut de republica autonoma si este guvernata de un parlament local – pro-rus, la fel ca presedintele Ianucovici.
Ne-am indreptat catre Evpatoria, in ideea ca ne vom opri la Popovka, locul unde se desfasoara festivalul de muzica electronica kaZantip – un “woodstock al estului” dupa cum se autopromoveaza. Este prea devreme insa. Toata lumea se pregateste pentru venirea petrecaretilor, se asteapta peste 150 de mii, dar actiunea se petrece in august abia. Vara asta kaZantip serbeaza 18 ani de cand exista ca festival. Noi am ajuns prea devreme, asa ca ne hotaram sa navigam mai departe, catre un alt punct care atrage o masa de turisti de alt gen: Zatoka.
Zatoka (fosta Bugaz) este situata la sud de Odesa, intre limanul format de Nistru si revarsarea ralului in Marea Neagra. Localitatea este o lunga limba de pamant pe care se inghesuie o statiune aglomerata. Este alterativa mai ieftina a plajelor din Crimeea, destinatie principala pentru turistii moldoveni, inca din perioada interbelica si mai ales din perioada sovietica. Atmosfera sovietica s-a pastrat pana in maduva complexurilor de la malul marii. O aglomerare pestrita de containere, garaje, bungalow-uri si casute de lemn se raspandesc printre complexuri serioase, foste sanatorii cu cantine care adapostesc sute de oameni. Nu numai cantinele amintesc de comunism, dar si sistemul de plata si prestari servicii. Plata se face toata in avans, la o casierie, ca sa nu poti aduce in discutie calitatea serviciilor. In fiecare zi pica lumina si apa de mai multe ori, in toata statiunea. Sunt momente in care multimea de angajati, care stau ciorchine pe coridoare si in curte, dispare fara urma. La fel fac si ingrijitoarele coridorului unde ne-am cazat noi, care ne-au dat pe inventar cu semnatura cele doua prosoape, canile, pernele si fata de masa de plastic. Insa apar prompt cand trebuie verificata plecarea noastra. Un bilet ca de liberare din penitenciar trebuie semnat de patru persoane diferite si e verificat de trei puncte de control ca sa pot scoate masina din parcare. Altfel veselie, tantari si o multime de turisti blonzi si rosii ca racii.
O atractie la fel de populara este Primorsk (fosta Budachi), destinatie preferata pentru turistii moldoveni sau ucraineni cu buget foarte scazut. Este la cateva zeci de kilometri la sud de Zatoka. Afise cu oferte de cazare ieftina impanzesc stalpii si copacii in Chisinau, de unde vin cei mai multi clienti. Ambele statiuni sunt strabatute de autobuze care fac legatura directa cu principalele orase din Republica Moldova. In Primorsk, printre masinile cu numar de Moldova isi fac aparitia si masini romanesti, de la Galati.
ce simpatic e la cantina!!!! sper ca v-ati fotografiat si voi cu sarpele, fata si palmierul.
….destinatie principala pentru turistii moldoveni, inca din perioada interbelica si….
Care turisti moldoveni mergeau in perioada interbelica in URSS?
in postul asta se pare ca nu-s greseli de ortografie semnificative, “revelare” are doar obiectii de ordin istoric. ce o mai urma? oare ce somitate se ascunde sub acest nickname si de ce citeste blogu asta care ii epuizeaza creioanele rosii?
revelare, zona respectiva a apartinut romaniei pana in ’40 (si intre ’41 si ’44). din cate stiu romania nu apartinea urss. dar daca vrei neaparat sa te afli in treaba, te rog, fa-ti de cap!
iata un material de antrenament, cateva fragmente care descriu atmosfera de pe plaja respectiva “in perioada interbelica”. e plin de greseli:
“…în Basarabia avem una din cele mai mari şi mai frumoase plaje din lume: o adevărată minune a naturei, o plajă de 100 klm lungime. Plaja Basarabiei, numită şi Peresâpă sau Cosa, se întinde dela gurile Dunării şi până la gurile Nistrului. Ea este formată dintr’un nisip cuarţos şi alb, curat ca cristalul. Aerul răcoritor al mării, care se alternează cu aerul cald al stepei vecine, soarele cald dătător de viaţă, iodul apei şi al aerului, băile de mare şi de soare, eftinătatea vieţii, liniştea sufletească — totul face să sperăm cel puţin că într’un viitor poate chiar apropiat se vor desvolta aci frumoase staţiuni balneare, cari vor lăsa în urmă staţiunile maritime din Franţa, Germania ori Anglia cu clima lor ceţoasă şi suspectă.
… Admirabila plajă basarabeană, care se începe dela Vâlcov, dacă ar fi utilizată pentru organizarea staţiunilor balneare, ar putea să aducă bogăţii mari în ţară, căci ea era cunoscută şi înainte de război ca o plajă minune. Veneau aici vara oameni din Germania, din Polonia, din Suedia, şi fiindcă chiar pe malul mării locuinţele lipsesc, ei veneau cu corturile lor, se instalau pe toată vara şi toamna, cu mare părere de rău, plecau acasă. Păcat însă, că pe când plaja noastră este cunoscută chiar şi în America, noi habar n’avem de ea, de însemnătatea ei. Mult mai interesante în Basarabia sunt localităţile climato-balneare de lângă limane. Ce sunt limanele? Sunt nişte golfuri marine, neadânci — abia de 1-2 m adâncime — foarte întinse, având suprafeţe de zeci de mii de hectare. Ele sunt extrem de bogate în nomol vindecător. Cantitatea acestui nomol este atât de mare că toată Europa ar putea să-şi facă aci cura timp de 100 ani şi tot încă ar rămânea nomol şi pentru alte generaţii. (…)”
pentru comentarii te rog adreseaza-te direct blogului unde sunt postate informatiile astea, sau redactorilor din anii 30 ai revistei Viata Basarabiei:
http://madalinfocsa.wordpress.com/2010/05/21/operatiunea-“basarabia-2010″-un-loc-pe-saptamana-6/