Am vizitat prima oara Transnistria in 2003 si atunci chiar si pentru jurnalistii moldoveni zona era o gaura neagra, impanzita de legende si povesti de groaza. Am lucrat de cele mai multe ori incognito, pentru ca o acreditare ca jurnalist trece pe la ministerul securitatii si am documentat destul de extins situatia din Transnistria in urma cu cativa ani. Acuzele de crima organizata, contrabanda cu armament, tigari si alte marfuri, la adresa clicii din jurul familiei eternului presedinte Smirnov nu au fost niciodata investigate pana la capat de organismele internationale care au mandat sa monitorizeze regiunea dar nu pot face controale eficiente. Serviciile secrete transnistriene tin presa critica la distanta, nenumarati jurnalisti fiind retinuti in zone sensibile ca proximitatea fabricilor acuzate ca produc sub-ansamble de armament sau depozitul de armament de la Colbasna.
Presa independenta nu exista in Transnistria. In acest moment doi ziaristi sunt arestati sub acuzatii de spionaj, activisti ai drepturilor omului batuti sau hartuiti de politie si politicieni asasinati. Scena politica este o mascarada continua, unde se mimeaza democratia si diversitatea politica. De 20 de ani Igor Smirnov este tot presedinte. Singurul motiv pentru care PMR functioneaza este prezenta trupelor pacificatoare ruse – trupe numite de presedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, drept “armata de ocupatie” care stationeaza ilegal in Republica Moldova. Nici un tratat international in vigoare nu a putut misca aceste trupe iar dezinteresul comunitatii internationale fata de aceasta problema este evident.
In razboiul cu Moldova au murit cam 800 de combatanti si civili de partea stanga a Nistrului. Dintre toate republicile separatiste din jurul Marii Negre, Transnistria este insa singura care nu are absolut nici o motivatie etnica sau istorica pentru crearea unui stat independent. Liderii miscarii separatiste sunt toti nascuti in diverse zone indepartate ale Rusiei, insusi presedintele Smirnov fiind parasutat de undeva din Kamchatka.
Printre alte personaje notorii care au fost trimise din Rusia sa se ocupe de Transnistria se numara generalul Aleksandr Lebed, distins in lupta in Afganistan, Azerbaijan si Georgia. Acesta a organizat apararea trupelor transnistriene la comanda Armatei a 14-a, redenumita acuma “armata pacificatoare”. Tot in acele vremuri tulburi la Tiraspol a ajuns Vladimir Antiufeev, cel care a pus pe picioare serviciul secret transnistrian MGB. Antiufeev fugea de un ordin de arestare prin Interpol, dupa ce a incercat sa dea o lovitura de stat la Riga, in Letonia, in fruntea trupelor locale Omon. Antiufeev conduce serviciul secret transnistrian chiar si acum.
Teritoriul transnistrian pare pustiu. Nu exista cifre statistice credibile dar din totalul populatiei de 500 de mii majoritatea sunt plecati la munca in Moldova, Rusia si Ucraina. Cat ne-am plimbat prin tara aproape singurele fiinte vii extrem de prezente si active au fost militienii. Care au incercat in nenumarate feluri si tonuri sa ne usureze de bani, pentru pricini inventate.
De la an la an atmosfera pare mai relaxata, se vad lucrari de renovare a fatadelor, apar timid intreprinderi private diverse desi in continuare compania Sheriff este omniprezenta. Sheriff detine o gama larga de afaceri, de la benzinarii, supermarketuri, baze sportive la singura companie de telecomunicatie. In acte societatea a fost infiintata de doi militieni din Tiraspol, Victor Gusan si Ilia Kazmaly. Cei doi s-au evidentiat ca facand parte din grupul care l-a arestat pe Ilie Ilascu. Dar monopolul pe care Sheriff l-a exercitat asupra mediului de afaceri din PMR arata ca de fapt adevaratii proprietarii sunt familia Smirnov. Restul obiectivelor profitabile din Transnistria sunt detinute de oligarhi rusi si ucraineni, la adapostul unei retele de firme off-shore.
Exasperati de tentativele militienilor de a extorca spaga, am parasit Transnistria pe la Rabnita, dupa ce am traversat tara din sud pana aproape de extremitatea nordica. Un vames tanar s-a apropiat de noi si ne-a intrebat in romana de ce am venit pe acolo. I-am raspuns ca pentru turism si a parut placut surprins, desi cam neincrezator. S-a simtit dator sa ne indice un loc demn de vizitat, culmea, pe malul celalalt al Nistrului: “Mergeti in Moldova, la manastirea Saharna. E cel mai frumos loc de pe pamant!”
M-am intors saptamana trecuta dintr-o calatorie mai lunga dar care a implicat si traversarea Transnistriei si chiar prelungirea vizei de 24 ore obtinuta in vama, asa ca am petrecut acolo in total cam 3 zile.
Senzatia a fost ciudata, incepand de la granita, controlul armatei, al vamesilor, mirarea de pe fata la vederea pasaportului meu (eram singurul strain din autocar), intrebarea venita imediat in rusa “ce cauti aici? de ce vrei sa intri?”
Dupa intrare senzatia a fost ciudata, un fel de wow, sunt intr-o tara care nu exista si urmata imediat de intrebarea….ce naiba caut eu aici? Apoi am fost destul de placut surprins, nu e nici mai rau ba poate chiar un pic mai bine decat in Moldova, Bender si Tiraspol sunt orase aproape normale daca faci abstractie de tancurile de sub pod, afisele care slavesc victoria de acum 20 ani, stema omniprezenta cu secera si ciocanul, cladirile inca ciuruite de gloante si refuzul de a vorbi sau intelege limba romana sau orice alta limba in afara de rusa.
Oamenii cu care am intrat in contact au fost si rusi sadea din Siberia dar si moldoveni, nici unii nici altii nu inteleg ce li se intampla si de ce sunt nevoiti sa aiba un alt pasaport, o alta moneda, sa fie izolati de restul lumii. Toti se plang pe ascuns dar oficial spun ca e bine, gazele si curentul ieftine, primesc pensii mari de la rusi, etc.
Oricum a fost o experienta interesanta, parca m-am intors cu 20 ani in urma. Celor care vor sa mearga le pot oferi tips and tricks.
Daca autorul blogului doreste poze recente, pot trimite oricand.
Mie mi-a facut un pic alta impresie Tiraspolul, in cele cateva ore pe care le-am petrecut acolo in decembrie 2006. Adica nu mi s-a parut ca situatia arata mai bine decat cea din Moldova, cum spune Dan mai sus. Am avut impresia apasatoare a unui stat politienesc, a unei vieti foarte sarace pentru omul de rand. Am fi vrut sa trecem neobservati, dar era imposibil, desi nu eram ostentativi in niciun fel. Printre amintirile pregnante: magazinul de arme, unde vanzatoare era o mamaie de 50 si ceva de ani, un poster imens cu Che Guevara chiar in centrul orasului (la sediul unui ONG pentru tineri), megafoanele cu un design vechi, parca de inceput de secol 20, din piata principala (ceva ce in contextul monumentelor de acolo arata foarte a “1984″) si cea mai violent fardata femeie pe care am vazut-o in viata mea. Si era si marti, la pranz. Impresia pe care mi-a lasat-o ea a fost cea pe care o asociez cu Transnistria cel mai mult. O disperare de a gasi ceva, probabil protectie, adapost, naiba stie. Sigur, sunt presupuneri, dar asa am perceput eu ceea ce am vazut.
Ca si Dan, am avut impresia ca ma intorc in timp, desi nu eram f mare pe vremea comunismului. O vizita in Transnistria e intr-adevar o experienta care merita incercata.
@eleonora
Absolut, ai dreptate, este un stat clar politienesc si te simti ciudat doar pt faptul ca te afli acolo si pari din alta lume oricat de normal ai vrea sa pari. Totusi, am spus deja, eu am fost in Chisinau si in Moldova, apoi in Transnistria in august 2010.
Sincer am gasit Moldova aproape la fel cum o stiam din 2003, pe cand dincolo mi s-a parut un pic altfel spre o oarecare evolutie, desi stiu ca nu poate fi vorba fata de Moldova. Nu am stat cateva ore ci vreo 3 zile si am putut sa vad ceva mai multe.
Evident ca e absurd ce se petrece acolo si mi-e greu sa inteleg, dar pt asta nu-i putem multumi decat lui Iliescu&Co.
@dan
Intr-adevar totul pare complet normal in Transnistria daca ignori….. tot ce e anormal. Practic spui ca bolnavul e perfect sanatos daca ignori cancerul.
Nu stiu cum poti spune ca lucrurile arata mai ok decat in Moldova in conditiile in care exista un singur brand in tot orasul – Sheriff – indiferent daca face paine sau vinde lenjerie intima.
Diferenta dintre Chisinau si Tiraspol este una de esenta, de fond iar ce se vede la suprafata este ceea ce vrea Smirnov sa arate – cred ca e o greseala sa ii sustinem minciuna.
Sunt din Basarabia si subiectul este unul mai sensibil pentru mine, din acest motiv am ales sa scriu.
Am ajuns in prima parte a lunii pe la Tighina si Tiraspol, am facut ceva poze pe acolo. Aveti linkul http://picasaweb.google.com/112150428262542110114/05ChisinauCetateaAlbaOdessaTighinaTiraspol0508August2010?feat=directlink