Vlad Lavrov, ziarist ucrainean, ne-a insotit de la Tbilisi la Sevastopol si a vrut sa posteze pe blog cateva din impresiile lui:
Pe timpul Uniunii Sovietice, unul dintre cele mai populare seriale de televiziune, care tinea intreaga populatie lipita de televizor, se numea “Investigatii Facute de Experti” (Sledstvie Vedut Znatoki). Serialul arata un trio de militieni talentati, capabili sa rezolve orice infractiune folosind doar puterea mintii, fara sa faca uz de forta. Unul dintre episoadele cele mai memorabile era despre un grup de comercianti de arta necinstiti, care vindeau obiecte de arta falsificate sau la suprapret. Pentru a-i da in vileag, un militian a realizat o investigatie incognito, pozand in potential cumparator. Pentru a castiga increderea retelei a pozat intr-un georgian care a venit dintr-o statiune fara nume de pe malul Marii Negre la Moscova, pentru a porni o colectie de arta, avand bani de cheltuit.
Acest episod a fost filmat in 1979, cand salariul mediu in Uniunea Sovietica era 120 de ruble, adica 190 de dolari la cursul de schimb oficial sau 24 de dolari pe piata neagra. Si totusi, politistul sub acoperire georgiana arunca 3 mii de ruble pe un set de portelan si pune pe jar intreaga comunitate a comerciantilor de obiecte de arta lansand oferta de cumparare a operei faimosului bijutier rus de origine franceza, Peter Carl Faberge.
Destul de putin credibil, si totusi militianul televizat nu trebuia sa intre in detalii in legatura cu sursa banilor pentru a deveni convingator, nici pentru comercianti si nici pentru telespectatori. Tot ce a trebuit sa faca a fost sa mentioneze o casa proprietate personala pe coasta si implicarea in vanzarea de fructe – in acelasi timp vorbind ruseste cu un accent georgian exagerat.
Spre deosbire de atatea alte cazuri in care faceau propaganda sovietica prin filme, aici autorii scenariului aveau dreptate. In Uniunea Sovietica, georgienii ocupau nisa goala a oamenilor bogati din sud. Astazi ar putea semana cu felul in care multi europeni sau americani si-i imagineaza pe seicii arabi. Andrei Epifantsev, publicist al agentiei de presa APN care a urmarit indeaproape evenimentele din Caucaz, a formulat destul de simplu: ”dupa al doilea razboi mondial, Georgia a fost preferata Uniunii Sovietice – prima dintre egali”.
Este un mod de a scoate in evidenta ca simplii cetateni sovietici care vizitau Georgia erau uimiti de prosperitatea tarii. Republica se putea lauda cu cel mai mare numar de masini per capita si cele mai aratoase locuinte. Erau doua motive principale pentru asta: geografia georgiana cu climatul perfect pentru cresterea fructelor exotice si a industriei turismului. Cel de-al doilea era o anumita atitudine indulgenta a liderilor comunisti asupra Georgiei. Ca rezultat direct, primele afaceri private au inceput acolo, cu mult inainte ca acest tip de demers sa fie legalizat la sfarsitul anilor ’80 in restul Uniunii.
M-am tot gandit la detaliile astea pe parcursul calatoriei prin Georgia. In acelasi timp incercam sa gasesc ramasitele gloriei de alta data a regiunii. Si totusi lucrurile sunt foarte diferite acuma, pentru ca in ciuda celei mai rapide cresteri a PIB din ultimii ani, Georgia este inca una dintre cele mai sarace tari a fostei Uniuni Sovietice.
Nu este exagerat sa afirm ca fosta glorie a disparut. Oamenii sunt mult mai saraci, casele lor sunt mai darapanate iar salariile mai mici comparativ cu mai toate fostele republici sovietice pe care le-am vizitat.
Si totusi pentru mine ca turist pierderea de catre Georgia a fostei straluciri este cu siguranta o veste buna. Daca ma uit inapoi la cele cateva saptamani pe coasta Marii Negre, sunt sigur ca partea georgiana a fost cea mai prietenoasa. Si asta include multe lucruri – de la mancarea locala, la hoteluri si la felul in care oamenii de pe strada erau bucurosi si de multe ori cereau sa fie fotografiati. Un prieten mi-a povestit cum a calatorit in Georgia iarna trecuta si s-a lovit de cativa mardeiasi care au vrut sa-l talhareasca, dar cand au realizat ca este turist ucrainean i-au dat ei bani. Poate ca felul in care se comporta cu turistii este un foarte bun substitut al imaginii elitiste a Georgiei din timpurile sovietice.
La urma urmelor, in ciuda transportului mai ieftin si mai facil, o calatorie in Georgia sovietica era fara nici o exagerare o experienta pe care o traiai o data-n viata. In afara cazului in care faceai parte din elita comunista sau erai un artist cunoscut, cercetator sau militar. Sa spui ca ti-ai petrecut vacanta de vara in statiuni ca Batumi, Kobuleti, Tsqaltubo sau, la fel de bine, in Sukhum, era un semn ca faci parte din elita mai sigur chiar decat a spune ca ai fost in cea mai populara statiune, Sochi. Asta insemna ca, si daca ai gasit un bilet de tren sau avion (intotdeauna epuizate in timpul sezonului), sa gasesti cazare in complexurile de la malul marii era un miracol. Iar povestile despre cum cineva a reusit astfel de performante erau povestite in familie din generatie in generatie.
Excelent articolul asta!Mi-a placut mult!
Plictisitor…….cu arta asta!
Viata de terasa din est!
Da, misto.