Alexei – un tanar rus blond, inalt si solid este legat la ochi cu o panglica neagra. Il tine delicat de mana o tanara cercheza mai scunda ca el, supla, imbracata intr-un costum popular auriu. Alexei poarta un tricou galben cumparat la bazarul de pe plaja, pe spatele caruia scrie cu majuscule Lazarevskoye, numele celei mai apropiate statiuni. El vine din Nizhny Novgorod iar tanara care-l tine de mana s-a nascut intr-un sat cerchez din valea care urca din Lazarevskoye spre varfurile Caucazului. Numele statiunii este dat in onoarea amiralului armatei Rusiei tariste, Mikhail Lazarev, care in urma cu 150 de ani a condus de pe mare operatiunile de distrugere a satelor cercheze.
Cei doi tineri sunt in centrul atentiei pe scena unui teatru de vara. Alexei este turistul voluntar, un pic stingher. Tanara cercheza este animatoarea jocurilor si dansurilor serii. Pe fundal o pictura idilica infatiseaza fotografic o pereche cercheza in costum popular, un cal, munti, rauri si vai. Spectatorii beau si mananca asezati la vreo 30 de mese lungi de lemn. Suntem in satul Kalej pe malul raului Ashe, intr-unul din multele restaurante tematice cercheze, care pe timpul zilei ofera degustari de vin si rachiu local, iar seara spectacole, dansuri si mancare. In satele cercheze dintre Sochi si Djubga sunt zeci de astfel de locuri, populate pana la refuz de turisti din toata Rusia care urca la munte sa faca o pauza de baile de soare si aglomeratia statiunilor de la malul marii.
Am ajuns aici ghidati de Akhmet, un tanar din aceeasi asociatie HASE a cerchezilor de pe coasta Marii Negre. Satul Kalej nu exista pe harta turistica locala. Este denumit Krasno-Aleksandrovski 2, intr-o serie de trei sate cu acelasi nume si cu numere consecutive, in cinstea tarului Alexandru, tar care a comandat deportarea cerchezilor. Sunt sate repopulate in timp, locuite acum in proportie de peste 90% de cerchezi. Familia lui Akhmet se ocupa si ea de organizarea de mese si spectacole tematice pentru turisti. Cumnatul lui, Sasha, a taiat o livada de piersici care producea trei tone de fructe anual pentru a face loc unui restaurant-teatru in care poate hrani si distra 300 de turisti pe seara. In ultimii ani a ajuns la o medie de o suta de turisti o data la doua seri. Intr-un colt al gradinii restaurantului are expuse obiecte cercheze, un fel de muzeu al satului. Se mandreste cu o teava de flinta britanica, gasita undeva in padure si ne spune ca turistii rusi sunt foarte curiosi sa asculte detaliile despre poporul cerchez – despre care nimeni nu a invatat la scoala ca a existat.
Majoritatea satenilor traiesc de pe urma turistilor, chiar daca asta inseamna si numai vanzarea la malul marii a fructelor din gradina. Zeci de jeep-uri si camioane descoperite, debordand de turisti brazdeaza strazile satului si valea raului Ashe. Turistii cumpara vin si chacha, rachiu local, se pozeaza cu costumele muntenilor si asculta legendele locale. Firme de turism si agenti independenti impanzesc coasta cu panouri colorate care ofera pachete complete in vaile cercheze.
Sasha nu se asteapta sa beneficieze de pe urma Jocurilor Olimpice. Statul nu investeste nici un ban in infrastructura care i-ar ajuta pe sateni sa se dezvolte. Din 15 sate cercheze, numai unul este legat la gaz iar cum parasesti drumul de coasta si urci la munte retelele de telefonie dispar.
Inapoi la locul petrecerii, Alexei a parsit scena de ceva timp, la fel si dansatoarea cercheza. In locul lor au navalit tinerii turisti care danseaza pe melodii populare amestecate cu ritmuri tehno rapide. I-a atras pe scena invitatia de a dansa pentru o grupa de copii ceceni adusi cu autobuzul unui sanatoriu sa asiste la spectacol. Din public, fetele in costume de baie se dezlantuie si amesteca pasi de dans cerchez cu miscarile tipice unei seri la discoteca. Un tip blond desirat a gustat prea mult rachiu local si executa niste miscari surprinzatoare dupa care se arunca de mai multe ori contra fundalulului scenei, ca si cum ar vrea sa darame zidul. Ultima aruncare il proiecteaza inapoi cu forta in mijlocul scenei, unde se pravaleste buimac la pamant. Un prieten il ridica si il conduce la masa. In spatele lui ramane multimea amestecata, printre care au venit sa danseze si copii ceceni, numai baieti, toti imbracati cu tricouri turistice inscriptionate mare cu “Russia”. Ii supravegheaza un fel de educatoare corpolenta, cu o rochie de panza inflorata si basma in cap, care danseaza cot la cot cu ei si-i admonesteaza cu un stegulet rosu daca o iau razna. Blondul desirat s-a trezit si incearca sa revina in ring. Vrea sa se amestece cu cecenii, dar educatoarea il ia de guler ca pe un pui de pisica si-l da la o parte.
Peste putin timp muzica inceteaza. Turistii sunt anuntati ca-si pot face poze cu dansatorii cerchezi – costa 100 de ruble. Copii ceceni s-au incalzit si nu prea vor sa termine petrecerea, dar educatoarea ii incoloneaza autoritar si-i urca in autobuzul care se pune in scurt timp in miscare. Incepe sa danseze pe culoarul dintre scaune, pe o muzica alerta, agitand acelasi stegulet rosu, in aplauzele si chiuiturile copiilor. Odata cu plecarea autobuzului cecen, un nor de praf se ridica deasupra satului. Zecile de jeepuri, camioane si autobuze evacueaza in acelasi timp masa de turisti inapoi spre litoral. Spectacolul s-a terminat.
Possibly of interest:
Chechen children in Russia holiday camp brawl
27 July 2010
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-10780671
=========
Very good stories and photos, gentlemen. Mulţumesc şi drum bun !
PS: The translation from Romanian into English is easy to read too – also much appreciated !