Acum doua luni incheiam turul Marii Negre dupa 80 de zile de deplasare, 13 mii de kilometri, 11 tari (incluzand republicile separatiste) si peste 360 de mii de vizite pe blog de la peste 80 de mii de vizitatori unici. Si pentru ca era prea rotund ca sa-l lasam asa, am hotarat sa mai facem o bucla; o calatorie ulterioara in Bulgaria, Turcia si Romania, tari prin care am trecut la plecarea din primavara ca vantul si ca gandul, surescitati fiind de marea calatorie care ne astepta.
Si am mai avut un motiv. Cateodata e bine sa te indepartezi putin ca sa vezi ceva ce-ti este prea aproape. Pentru a vedea Romania cu ochi proaspeti, am preferat sa ne scarpinam dupa Bulgaria, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Rusia, Ucraina, Moldova si inca o multime de republici considerate separatiste. Asa se face ca astazi incheiem din nou turul Marii Negre. Aceasta experienta a fost ca un joc amical in deplasare. Ne-am cunoscut, ne-am strans mainile, dar in urma lui am ramas inca buimaciti si destul de indecisi in privinta concluziilor pe care ar trebui sa le tragem. Ne dorim ca acest prim tur al Marii Negre sa fie doar inceputul unei frumoase prietenii.
Si, pentru ca nu stiam exact cum sa incheiem fara sa punem punct, am hotarat ca fiecare dintre noi sa spuna cate ceva si sa o lase, asa, ca in coada de peste...
Ioana Hodoiu: Cred ca am facut ocolul Marii Negre cu degetul pe harta de zeci de ori in ultimii patru ani. Cam atat a luat sa se intample. Patru ani. De la prima discutie la bere pana la urcatul bagajelor in masina. Si nu pentru ca atata ti-ar lua sa pregatesti o calatorie; asta se intampla pe ceas in trei luni. Restul e dospire. Niciodata nu stii daca o calatorie atat de lunga se va intampla cu adevarat. Cateodata planurile astea pur si simplu nu cresc, ca un cozonac ratat.
Imi amintesc precis o dimineata de acum trei ani care ne-a gasit prinsi intr-o grozava calatorie pe coasta de vest a Africii cu harta pe genunchi intr-un parculet dezafectat din Drumul Taberei. Eram in aceeasi formula. Imi vine sa zic ca e genul ala de calatorie care s-a intamplat doar pe harta, dar uite, acu’ imi dau seama, ca Stefan se duce chiar in iarna asta pe coasta de vest a Africii. Planurile astea au o viata a lor, independenta, si e foarte greu sa faci o reteta dupa ele, pe care sa o dai mai departe.
Pentru Petrut si Stefan calatoria asta a fost un proiect personal. O intamplare fericita a facut ca acest proiect sa fie finantat in ultimul moment, cu doar cateva zile inainte de plecare. Ar fi plecat oricum. Pentru mine, calatoria in sine, a fost ca o maioneza taiata, pentru ca in primavara eu am ramas acasa si m-am transformat in celula de baza a proiectului, cu tot ce a presupus coordonare, blog, rezolvat mici probleme care apareau pe parcurs. In fine, sa zicem ca a fost o maioneza dreasa cu metode traditionale la sfarsit, cand am calatorit impreuna cu Petrut in Bulgaria, Turcia si Romania, de unde am scris ultimele 12 postari ale blogului. Pe de alta parte, experienta unei calatorii pe partea cealalata a pamantului, acum mai bine de doi ani, mi-a demonstrat ca lucrurile se pot face si precipitat si cu sufletul la gura pe genul dat demisie, luat vize si bilete de avion, vaccinat si plecat.
Stefan Candea: Am reusit sa parcurgem tarile din jurul Marii Negre fara ca masina noastra sa fie furata, fara sa cadem prada vreunui raket sau sa fim escrocati – asa cum am fost avertizati de atatea ori pe traseu. Cel mai important, am parcurs tot drumul fara sa platim nimic politiei rutiere, vamesilor sau granicerilor (cu exceptia Transnistriei unde din peste 10 controale intr-o zi jumatate, la unul am cedat si am platit o amenda de 20 de dolari pentru o facatura). Si asta fara sa facem apel la statutul nostru de ziaristi. Cum foarte multe bloguri de calatorie recomanda intr-un mod stupid si repetat „sa ai la indemana o hartie de 10 dolari” nu e de mirare de ce turistul e privit ca o vaca de muls pentru orice purtator de chipiu din regiune. Pana la urma, prost e ala care da, nu ala care cere.
Am tot fost intrebat la intoarcere despre asemanari si deosebiri cu Romania. Legat de deosebiri majore, cel putin la tarmul Marii Negre, niciunde nu am intalnit atmosfera combinata de teapa, dezgust, sila, aroganta pe care o simt de fiecare data cand fac greseala sa vizitez litoralul romanesc.
Tot printre deosebirile majore este faptul ca toate tarile in afara noastra si a Bulgariei sunt niste rani deschise si poarta urme adanci are conflictelor armate recente. Chiar si Turcia cu abordarea problemei kurzilor. Colegi de varsta mea au studiat in scoli improvizate in buncare si au pierdut rude si prieteni in conflicte. Parintii si bunicii lor au fost arestati, deportati sau executati. Este o zona similara cu situatia din Balcani din anii ‘90, la o scara mult mai mare si cu conflicte care s-au intins pe ultimii 100 de ani, cu abuzuri si situatii de o ferocitate iesita din comun. La toate acestea comunitatea internationala nu a avut absolut nici o reactie convingatoare, si nici o strategie eficienta de indreptare a lucrurilor.
Daca vorbim de asemanari, una importanta este tonul general foarte vehement impotriva politicienilor primitivi. Oamenii simpli cu care am vorbit, indiferent de tara si religie, isi exprimau inainte de toate sila fata de proprii politicieni si convingerea ca ei sunt judecati in strainatate ca barbari numai din cauza politicienilor si guvernantilor. Mai mult, conflictele interetnice care izbucnesc sporadic sunt cauzate in primul rand de mistificarile si manipularile in scopuri politice. Dictatura, ultra-nationalismul sau fanatismul religios au facut cel mai mare rau in toata zona.
Niciuna dintre tarile astea nu au nevoie de vreun lider salvator. O infrastructura bine dezvoltata, lipsa vizelor si media libera – sunt singurele unelte necesare ca lucrurile sa se schimbe in bine de la sine.
Petrut Calinescu: Ma chinui de ceva vreme sa pun in pagina concluziile mele, cind pina la urma in minte mi-a venit in cap un citat salvator, pe care mi-l aduc aminte partial: o calatorie nu are nevoie de motive, este motivul in sine (nicholas bouvier, rostul lumii). Atunci o calatorie nu are nevoie nici de concluzii, daca imi permiteti sa imi aduc si eu contributia (multam raluca pt carte). Daca tot ar trebui sa trag totusi o concluzie, singura la indemina este ca trebuie sa ne intoarcem. A fost ca o baie in mare intr-o zi de august: cind iesi din apa vrei sa te intorci dupa 5 minute. Am stat prea putin in prea multe locuri si nu am vazut destul. Chiar si asa m-am intors cu o claie de fotografii care ma vor tine ocupat iarna asta cu sortarea, aranjarea si aruncarea lor. A fost o munca de echipa si, chiar daca pare cliseu, tin sa multumesc multora, sper sa fi facut ceva treaba macar pe jumatatea ajutorului primit.
Multumim Alinei Miron pentru traducerile in engleza, doamnei profesoare Lidia Vianu ca ne-a pus in legatura cu traducatorii voluntari, badorgood (Ciprian Ciocan si Gicu Serban) pentru blog, The Black Sea Trust pentru finantare, mecanicului din Azerbaijan, nasul noului nostru disc de ambreiaj artizanal, lui Lucian Stanescu pentru traducerea aplicatiei, Ralucai Munteanu pentru ca ne-a initiat in tainele Facebook-ului si, nu in ultimul rand, tuturor celor care ne-au urmarit.
Multumim, de asemenea, companiilor Dacia si Vodafone pentru ca au refuzat sa sprijine logistic documentarea si pentru ca au reusit sa tina, astfel, pagina libera de reclame.
Asa ca... punct si de la capat!
si lui Alecs Candea ii multumim pentru logo-ul moka!
Luadabila initiativa. Am urmarit cu placere aventura voastra.
Sunt de opinie ca ar trebui sa ne cunoastem vecinii apropiati cat mai bine, iar aceste articole ajuta.
Sunt in schimb dezgustat de modul cum ati ales sa incheiati povestea, printr-un articol plin de negativism si invective adresate propriei voastre tari.
Pacat.
@eugeniu: Am citit si recitit articolul de incheiere cautind “invectivele la adresa propriei tari”. Nu crezi ca exagerezi ? Acolo este vorba de o anumita zona, mica, nicidecum de Romania…si mai ales de nepasare (sa folosim acest eufemism; dar asta este un alt subiect). Si-apoi nici vorba de invective ci de o realitate trista. Dar poate nu te-am inteles eu bine; esti dezgustat de articol in sine sau de faptul ca au incheiat cu el ?
Am citit post cu post, de la inceput pana la sfarsit si vreau sa spun ca ma savurat fiecare amanunt, fiecare fotografie. Apropo de postul initial…si eu cand eram mic ma intrebam oare cum e lumea de dincolo de marea pe care o priveam si aveam impresia ca e infinita.
A fost o initiativa laudabila, in genul “Think outiside the box”!
Felicitari!
Pot sa citez articole de pe blogul vostru pe blogul meu:
http://www.thinkagain.ro ?
Multumesc de raspuns!
salut Lucian, pot sa citezi, normal, multam si noi
Interesant articol…. fain site ;)
Hi there may I use some of the material found in this site if I reference you with a link back to your site?